Suc retras din magazinele Lidl dupa ce intr-o proba a fost depistata o toxina | Noaptea Cercetatorilor 2018 la Sibiu. Au inceput pregatirile | Circulatie ingreunata, din cauza cetii dense, pe mai multe drumuri importante | O romanca a devenit model la Paris, la varsta de 60 de ani | Vremea va fi calda si instabila in vestul tarii | Fara apa rece la Otelec | Societatea Colterm, salvata de la faliment | Liverpool a condus la cinci goluri, dar s-a impus doar la trei diferenta | Tricolorul Ploiesti, campioana pentru prima oara | Aplicatia Deva City Report vine in spirjinul cetatenilor | Noi reguli pentru cimitirele din Timisoara si uniforme distincte pentru angajati | Chiajna vine cu antrenor nou la Timisoara | FOTO / Prospetimea interpretilor de la "Topul Primaverii" a incantat publicul si juriul / Rezultatele concursului | Indonezia: Cel putin 10 morti in incendiul unui put de petrol ilegal | Camera: Ministrul Comunicatiilor - invitat la audieri in Comisia de IT; pe agenda - capitalizarea Postei Romane | ICCJ: Ultimul termen in dosarul DGASPC Teleorman in care este judecat Liviu Dragnea | Presedintele Klaus Iohannis se intalneste cu conducerea BNR | Ultimul mesaj publicat pe Facebook de soferul care a ucis 10 oameni la Toronto | Ce mancau in fiecare zi cei mai temuti criminali din istorie, inchisi in faimoasa inchisoare de pe insula Alcatraz | Un barbat a fost impiedicat sa se sinucida de mai multe camioane parcate sub un pod |
Ziare Romanesti de la A la Z

Subprefect in Transnistria, detinut in Kolima

Viata lui Alexandru Smochina (1915-2002) ofera o alta perspectiva vasta a traumelor si dilemelor morale ale secolului trecut, din pacate, prea putin bagata în seama. Marturia sa a aparut în 2014 sub titlul Care patrie? Memoriile unui fost subprefect român în Transnistria, în cadrul Colectiei Afaceri Orientale, initiata cu multa harnicie de Vadim Guzun în anul 2011, sub egida Institutului de Istorie „George Baritiu“ din Cluj-Napoca. Alexandru Smochina s-a nascut în timpul Primului Razboi Mondial în Transnistria, în Imperiul Tarist, într-un sat de lânga Dubasari, într-o familie româneasca. Tatal sau, fost capitan de Stat Major în cadrul Armatei Tariste, a reusit sa treaca în 1918 în România, fugind de teroarea bolsevica ce urmarea, într-o prima faza, uciderea tuturor ofiterilor taristi. Abia dupa câtiva ani ofiterul a reusit sa organizeze extragerea copiilor, profitând de faptul ca satul Mahala era practic pe malul stâng al Nistrului, cu implicarea serviciilor speciale românesti si a granicerilor care aveau contacte cu informatori si contrabandisti. Alexandru Smochina a urmat Facultatea de Drept a Universtatii din Iasi, pe care a absolvit-o în 1940, devenind si locotenent în Armata Regala Româna, mobilizat în 1940 si 1941. Stiind limba rusa, a fost considerat apt pentru a fi numit subprefect în Transnistria. Ajuns acolo, Smochina constata ca nu mai erau evrei, caci fusesera deja asasinati de nemti înainte de a preda administratia zonei românilor. Dupa câteva luni a fost mutat în mult mai importantul judet Tiraspol, poarta de intrare în Transnistria dinspre Basarabia. În septembrie 1941 a ajuns împreuna cu tatal sau, liderul informal al minoritatii românesti din Transnistria, la Tiraspol. Acolo a auzit la un moment dat o canonada si, mirat, s-ar fi interesat despre ce se întâmplase, aflând ca un lot de evrei basarabeni fusesera predati de jandarmii români trupelor SS, care îi împuscasera pe malul Nistrului. În noiembrie 1941 a observat alte coloane de evrei care erau pazite de jandarmii români. „Multi cadeau rapusi de crivat, de ninsoare, de oboseala. Jandarmii strigau la cei ce se prabuseau, îi loveau ca pe niste vite sa continue drumul chinuitor.“ Un capitol special este dedicat de Smochina chestiunii evreiesti din Transnistria, în care autorul încearca sa se justifice, plecând de la mai vechea teza: (si) evreii au meritat deportarea lor din Bucovina de Nord si Basarabia în Transnistria, având în vedere comportamentul lor atunci când, în 1940, cele doua teritorii au fost cedate fara lupta de autoritatile românesti. Sunt folosite din plin de autor toate detaliile care au inundat România dupa 1990 si care în continuare sunt folosite de unii istorici români. Însa Smochina se dezvinovateste: nu administratia româna ar fi comis crimele care i s-au imputat. Daca nu au fost trupele SS, au fost jandarmii, si daca nici jandarmii, atunci unele elemente din rândul trupelor române (posibil infiltrate de legionari) care cautau razbunare. Este evident ca nu prefectii si functionarii români s-au apucat sa traga în evreii deportati. Denis Deletant afirma ca armatele româna si germana au împuscat 12.000-20.000 de evrei în Basarabia si Bucovina în iulie si august 1941, iar „din cei 147.000 de evrei care au fost deportati din Bucovina si Basarabia în Transnistria între 1941-1943 cel putin 90.000 ar fi murit, majoritatea de tifos si inanitie. Se estimeaza ca, în aceeasi perioada, ar fi pierit 130.000-170.000 de evrei ucraineni în aceeasi provincie“. Bilantul general al politicii represive antisemite a regimului Antonescu (inclusiv episodul Odesa) s-a ridict la 300.000. // ALEXANDRU SMOCHINA // Care patrie? Memoriile unui fost subprefect român în Transnistria // Editor: Vadim Guzun; Cuvânt înainte: Mihai Tasca // Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014. Fostul subprefect român de Tiraspol nu avea cum sa scape de arestare, care a avut loc în 1948. Securitatea RPR l-a predat sovieticilor, care l-au înfascat chiar la iesirea Ministerului de Interne din Piata Palatului, în cadrul amplului proces derulat de MVD (fosta denumire a NKVD) de arestare a tuturor cetatenilor care se nascusera în Basarabia, Bucovina de Nord, Transnistria sau care avusesera vreun rol în administrarea acestor provincii. A fost condamnat la 25 de ani de munca silnica în Gulag pentru activitatea sa în timpul administrarii judetului Tiraspol (i s-a pus în cârca un prejudiu fantasmagoric, de 964 de milioane de ruble, cât valora probabil toata Transnistria sovietica fara Odesa, dar si activitate antisovietica). Smochina a fost transportat initial în închisoarea de tranzit de la Harkov, de unde a fost îmbarcat într-un vagon cu alti 15 detinuti (putem spune ca a avut noroc, caci, de regula, ele erau suprapopulate), luând lungul drum al Kolîmei, trecând de Muntii Urali, traversând cu bacul fluviul Amur. În vagon, de-a lungul calatoriei, a fost pus în tema cu lumea infractionala sovietica ce domina Gulagul, spaima neajutoratilor detinuti politici. Un condamnat îi prezinta cele doua mari categorii de infractori sovietici: pe cei care respectau un fel de cod de onoare (termenul rus este de cesneaki) si categoria leprelor absolute, suki („catele“), care erau cei mai violenti detinuti de drept comun. Cele doua mari grupuri se aflau în permanent conflict. Unde se întâlneau încercau sa se ucida, caci ambele reuseau sa-si procure arme albe (lame, cioburi etc.). Dupa mai multe saptamâni de drum, garnitura a ajuns la nord de Vladivostok, la un lagar de traznit pentru detinutii care aveau drept destinatie finala (în toate sensurile posibile) Kolîma. Aici, Alexandru Smochina a descoperit un adevarat babilon lingvistic. Pentru a se proteja de atacurile delincventilor (sau blatarilor), „politicii“ se grupau în functie de nationalitate. „Sunt mereu cu fratii mei români, iar dintre straini primii cu care ne ajutam la tot greul sunt ungurii. E foarte ciudat ca acolo, în patriile noastre, ne ciondanim. Aici, unde suntem amenintati la fiecare pas, noi si ungurii formam o unitate, gata oricând sa sara în ajutorul celuilalt.“ Traversând Marea Ohotk într-o fosta nava lituaniana folosita de celebra Flota NKVD - voiaj teribil, pentru ca marea majoritate a detinutilor, îngramaditi cu sutele în cala, suferea de rau de mare -, Smochina a ajuns în iadul înghetat al Kolîmei la mijlocul lui noiembrie. Pentru a merge la Magadan, coloana de detinuti, subtire îmbracati (hainele groase fiind confiscate de delincventi), a fost mânata sub paza armata spre un alt lagar. „Ma pomenesc cu capitanul ungur Farcas. E palid. Nu mai poate merge. Îl ajut, luându-i bratul peste gâtul meu.“ În „insula“ concentrationara Kolîma fostul subprefect român a avut un parcurs sinuos, schimbând mai multe lagare si repartizari în câmpul muncii si „reeducarii“, chiar daca era foarte slabit fizic. Practica sistemului sovietic represiv a fost respectata si în cazul lui: detinutul nu trebuia sa prinda radacini nici macar în lagar. A lucrat în minele de carbuni, dar si în unele aurifere, dar si la suprafata, ca paznic al unui put, la spalatorii etc. Experienta lui este una asemanatoare cu a altor sute de mii de detinuti politici care au ajuns la Kolîma. Evident, prezenta mortii este de natura a evidentia ororile, dar si normalitatea la care se ajungea prin banalizarea mortii. A asistat si la executia unui delincvent de catre altul, care i-a taiat beregata si a facut tot posibilul sa ajunga în sectiile spitalicesti ale lagarelor, care, chiar daca erau niste umbre de spitale, totusi ofereau câteva zile de respiro, vitale în lupta pentru supravietuire. A suferit de scorbut si de ulcer duodenal perforat. Interesant este ca l-a întâlnit si pe M. Solomon, fata de care are numai cuvinte de lauda, Solomon lasând si el o relatare foarte interesanta despre experienta sa de detinut politic la Kolîma (Magadan, Editura Fundatiei Culturale Române, traducere Mircea Ivanescu, Bucuresti, 1993; Versiunea originala a aparut în limba engleza în 1971). Alexandru Smochina fotografiat de NKVD Dupa moartea lui Stalin a mai petrecut alti trei ani în Gulag pentru ca autoritatilor sovietice le-a fost frica sa elibereze un numar atât de mare de detinuti dintr-o data. „Daca erau toti declarati nevinovati în acelasi timp, ar fi fost limpede ca tara nu era condusa de un guvern legal, ci de un grup de banditi“, ar fi spus Mikoian, unul dintre fidelii lui Stalin, dupa moartea acestuia. Dezghetul era anuntat si de faptul ca un grup de cetateni straini, din care facea parte si Smochina, a fost dus pe calea aerului din lagarul de la Belovo în capitala Kolîmei, Magadan. Însa procesul de eliberare nu a fost atât de rapid precum spera toata lumea, el fiind dezamagit ca a ramas si iarna lui 1954-1955 în acel tinut dezolant. Procesul de repatriere a început cu plecarea din Kolîma cu avionul, grupul aterizând lânga Habarovsk, de unde a luat trenul spre Rusia europeana. Revenit din Gulagul sovietic în Republica Populara Româna în 1956, Alexandru Smochina a cunoscut excluderea sociala la care erau supusi toti cei care aveau dosarul patat. Încercarile lui de a se reintegra în domeniul juridic au esuat, sistemul nepermitând „fostilor“ sa-si reia vechile profesii, chiar daca si-au ispasit teoretica vina fata de sistemul bolsevic. Smochina a ajuns controlor la ITB (Întreprinderea de Transport Bucuresti), slujba care era considerata necalificata, periculoasa si solicitanta, pe care nu o dorea nimeni, caci sarcina lui era de a controla biletele calatorilor. Conducerea ITB îi stia trecutul si, chiar daca l-au acceptat fara sa controloze cu severitate dosarul, i-au repartizat cele mai periculoase rute, unde risca în fiecare zi sa fie agresat. Încercarile lui repetate de a-si schimba serviciul au esuat rând pe rând: „pentru toata lumea eram ciumat. Niciunul dintre colegii mei de clasa, care aveau functii mari, nu m-a ajutat cu nimic, macar un ban sa-mi fi dat. Aveau frica sa tina legatura cu mine, sa ma vada. Nici cei de facultate nu erau mai presus. Ma evitau toti“. Timp de zece ani a fost controlor la ITB (dar nu a mai fost rearestat, cum s-a întâmplat în alte cazuri, chiar daca a fost constant supravegheat de Securitate), înainte de a fi angajat la Academia RSR pe postul de bibliograf. Nu s-a lasat, si si-a scris memoriile (se pare ca a început redactarea lor înainte de 1989, ceea ce ar fi avut consecinte grave, daca organele ar fi descoperit manuscrisul), beneficiind si de o longevitate remarcabila, având în vedere anii petrecuti la Kolîma. Cel putin a apucat fericitul moment al anului 1989. Citeste mai departe .. Sursa



Premierul Dancila - vizita in Israel la invitatia premierului israelian Benjamin Netanyahu
Premierul Viorica Dancila va efectua, miercuri si joi, o vizita oficiala in Statul Israel la invitat...

Basescu declara ca legile privind siguranta nationala vor fi bune daca serviciile secrete vor fi demilitarizate
Senatorul Traian Basescu, presedinte PMP, a declarat marti seara, la TVR 1, ca legile în domen...

Adrian Nastase: Dinu C. Giurescu - o mare personalitate academica, o voce inconfundabila in disputele tranzitiei romanesti
Academicianul Dinu C. Giurescu a fost o mare personalitate academica si totodata o voce inconfundabi...

Tariceanu: Dinu C. Giurescu, unul dintre intelectualii de marca ai Romaniei
Presedintele Senatului si al ALDE, Calin Popescu Tariceanu, afirma ca academicianul Dinu C. Giurescu...

Basescu declara ca legile privind siguranta nationala vor fi bune daca serviciile secrete vor fi demilitarizate
Senatorul Traian Basescu, presedinte PMP, a declarat marti seara ca legile in domeniul sigurantei na...


Basescu, despre protocoalele incheiate de SRI: Nu sunt rodul gandirii generalilor
Senatorul Traian Basescu, presedinte PMP, a declarat marti seara ca protocoalele incheiate de SRI cu...

Toader, despre revocarea lui Kovesi: "Am dat argumente juridice. Raspunsul lui Iohannis, politic"
Ministrul Justitiei îl ataca din nou pe presedinte. Tudorel Toader, a afirmat marti seara ca &...

Delegatie din Republica Ceha in Caras Severin
O delegatie din Republica Ceha, din partea Fondului de interventie agricola de stat din Ceske Budejo...

Primul ministru care refuza medierea lui Iohannis. Teodorovici: Chiar daca mai exista critici intre Guvern si BNR, nu cred ca e nevoie de astfel de discutii
Ministrul Finantelor, Eugen Teodorovici, a declarat marti ca Guvernul colaboreaza cu Banca Nationala...

,,Amputare a demnitatii umane". Avocatul Poporului este obligat sa analizeze imaginile cu fetita din Pitesti care a fost obligata sa stea in cap in fata lui Dancila
PNL a sesizat Avocatul Poporului in legatura cu spectacolul dat de copii la „Simfonia lalelelo...