Suc retras din magazinele Lidl dupa ce intr-o proba a fost depistata o toxina | Noaptea Cercetatorilor 2018 la Sibiu. Au inceput pregatirile | Circulatie ingreunata, din cauza cetii dense, pe mai multe drumuri importante | O romanca a devenit model la Paris, la varsta de 60 de ani | Vremea va fi calda si instabila in vestul tarii | Fara apa rece la Otelec | Societatea Colterm, salvata de la faliment | Liverpool a condus la cinci goluri, dar s-a impus doar la trei diferenta | Tricolorul Ploiesti, campioana pentru prima oara | Aplicatia Deva City Report vine in spirjinul cetatenilor | Noi reguli pentru cimitirele din Timisoara si uniforme distincte pentru angajati | Chiajna vine cu antrenor nou la Timisoara | FOTO / Prospetimea interpretilor de la "Topul Primaverii" a incantat publicul si juriul / Rezultatele concursului | Indonezia: Cel putin 10 morti in incendiul unui put de petrol ilegal | Camera: Ministrul Comunicatiilor - invitat la audieri in Comisia de IT; pe agenda - capitalizarea Postei Romane | ICCJ: Ultimul termen in dosarul DGASPC Teleorman in care este judecat Liviu Dragnea | Presedintele Klaus Iohannis se intalneste cu conducerea BNR | Ultimul mesaj publicat pe Facebook de soferul care a ucis 10 oameni la Toronto | Ce mancau in fiecare zi cei mai temuti criminali din istorie, inchisi in faimoasa inchisoare de pe insula Alcatraz | Un barbat a fost impiedicat sa se sinucida de mai multe camioane parcate sub un pod |
Ziare Romanesti de la A la Z

La ICR s-a asternut linistea

Ecouri extraordinare, mari personalitati care ne-au vizitat, mari proiecte, informari, buget istoric, agenda presedintelui etc. – nu, nu este vorba despre extrase din lucrarile defunctului partid comunist, ci despre ceea ce se poate citi pe site-ul Institutului Cultural Român. La o prima lectura, un cititor neavizat poate trai cu iluzia ca a fost aruncat înapoi în timp cu vreo trei decenii. De fapt, ce se întâmpla la ICR? Sau, mai bine zis, se mai întâmpla ceva la ICR, în afara de niste titluri cu textura lemnoasa si câteva evenimente pe masura? Diplomatia culturala a secolului XXI are câteva bune practici cizelate în timp, de la marile expozitii internationale aparute în a doua jumatate a secolului XIX, trecând prin experienta a doua razboaie calde si a unuia rece, si aflate în continua dezvoltare si adaptare în lumea tot mai interconectata si interdependenta a prezentului - proiecte si programe menite sa faca schimburile de informatii si cunostinte între politicieni, dar si între artisti si diferite categorii de public, sa deschida usi, sa ofere o dimensiune alternativa a unui stat la nivel international, sa creeze relatii pe temen lung, sa fie creative, flexibile si sa se adapteze în conditii cât mai diferite. Nu întâmplator diplomatiei culturale i se spune si soft power. Prea putin dintre toate acestea mai pot fi regasite în ceea ce a ajuns sa fie Institutul Cultural Român. Înfiintat prin reorganizarea Fundatiei Culturale Române în 2003 si plasat sub patronajul Presedintiei României, ICR a fost gândit ca un mecanism autonom, cu finantare publica, cu rolul de a cizela asperitatile din realpolitik. Fara a avea supletea omologilor sai straini, Institutul din perioada Augustin Buzura derula câteva proiecte importante, multe mentinute si în urmatorii ani de echipa Horia Patapievici – Mircea Mihaies – Tania Radu – Dan Croitoru, instalata la finele lui 2004. În paralel, începea o noua constructie identitara a institutului, adaptata cerintelor pietei culturale nationale si internationale. Am fost printre primii oameni care s-au alaturat acestui proiect amibitios, în urma unui concurs (dosar, interviu, probe practice) la care am avut emotii ca la admiterea la facultate. Dupa câteva saptamâni de adaptare am fost aruncati în apa – cum-necum, trebuia sa înotam. Prima „proba“ a fost sa atragem cât mai multi candidati pentru bursele destinate artistilor români la Cité Internationale des Arts de la Paris, pe care Ministerul de Externe ni le pasase, în lipsa de solutii proprii. Am botezat proiectul Fii artist la Paris!. Multa energie, imaginatie si umor am pus în acel program, dar rezultatul a fost unul pe masura – sute de candidati, din întreaga tara, îsi depuneau dosarele de candidatura pentru cele doua burse. A fost botezul focului, pentru ca, din acel moment, proiectele si programele au început sa curga – conferinte nationale si internationale, dezbateri publice, vernisaje de expozitii, lansari de carte, concerte, lecturi publice, festivaluri, premiere si avanpremiere de filme si spectacole. Aceasta în paralel cu întâlnirile si contactele stabilite cu omologii straini: Consiliul Britanic, Institutul Francez, Institutul Goethe, Institutul Cervantes, Centrul Ceh, Centrul Cultural Maghiar, Institutul Polonez – cei alaturi de care fondam, în 2006, EUNIC – European Union National Institutes of Culture. Debutau si programe noi, proprii, la diferitele directii din Institut, destinate publicului din strainatate sau publicului românesc si strain din tara. Încercam sa ne adaptam pietei culturale libere, si nu sa-i bagam pe gât, cu anasâna, niste proiecte scumpe si nevandabile. Încercam solutii cât mai flexibile la provocarile unei piete culturale tot mai bogate si mai nonconformiste. Se organizau noi concursuri; ma bucuram sa întâlnesc adevarati profesionisti, cu studii în strainatate, dispusi sa se alature (pe niste salarii ridicole) echipei care lua tot mai mult viteza. ICR este reorganizat în 2007, pornindu-se de la analiza activitatilor din primii doi ani de mandat – multe departamente au fost mentinute; a aparut atunci CENNAC – Centrul National al Cartii, actorul principal al proiectelor de traduceri si al târgurilor internationale de carte. Tot atunci mi s-a oferit sansa de a coordona Directia de Relatii Interne, de a-i construi o identitate si a forma o echipa. De care sunt mândra si în ziua de azi. Am lucrat alaturi de oameni inteligenti, destoinici, dedicati, loiali, cu simtul umorului. Am construit împreuna programe de conferinte si dezbateri, precum Întâlniri si reîntâlniri la ICR sau Pro si Contra la ICR, programe de educatie muzicala cu public, ca Ultimii rapsozi, Când Bizantul eram noi, Teach Me Tonight, Restul e muzica..., dezbateri si ateliere de arhitectura, urbanism si patrimoniu; am reconfigurat cursurile de limba, cultura si civilizatie româneasca si am înfiintat cursul de limba româna pentru straini la Bucuresti, Român(i)a pe scurt, am administrat zeci de burse destinate profesionistilor români si straini, implicati ulterior în alte proiecte ale ICR, am organizat, singuri si în parteneriate (tot mai multe si mai diverse), zeci de evenimente publice. Ne-am bucurat si am suferit împreuna, am vorbit la evenimente în fata a sute si mii de oameni în calitate de reprezentanti ai ICR, am învatat sa ne stapânim emotiile în întâlnirile cu presa, sa ne facem prieteni, sa ne facem cunoscuti, sa lucram cu o buna diviziune a muncii; sa nu fim niciodata multumiti de rezultate, discutate saptamânal de întreaga echipa. Era, de altfel, filosofia de lucru a întregului ICR, în tara si în strainatate. Bula de normalitate a durat pâna în vara lui 2012, când tavalugul politic a trecut peste noi – aveam senzatia ca traim un cosmar, dincolo de generozitatea Miscarii papioanelor (venita în apararea unui principiu, si nu a unor oameni) si de sustinerea venita pe canale formale si informale de la parteneri. Trecuti sub tutela Senatului printr-o ordonanta de urgenta a Guvernului Ponta, cu câteva conduceri succesive (Andrei Marga, Lilian Zamfiroiu, Radu Boroianu), de atunci am trait în logica lui „mai rau de atât nu se poate“, infirmata de la o zi la alta. Proiecte lasate fara finantare pe ultima suta de metri, contracte semnate si neonorate, un control „de sus“ tot mai strâns al continutului programelor, asa-zise parteneriate impuse (lipsite, în cea mai mare parte, de substanta), oameni noi, nefamiliarizati cu mediul cultural intern si extern (unii nevorbitori ai vreunei limbi straine, dar numiti prin algoritmul de partid), si, în ultima instanta, schimbarea organigramei din 2007, în vederea înlaturarii celor care înca se mai ambitionau sa salveze ceva din munca depusa. Las la o parte gafe precum cea a „caloriferului lui Marga“ si ma rezum sa spun ca saptamâni întregi nu ni s-a dat nici macar buna ziua (practica mentinuta si în prezent); eram întrebati cum de putem trai cu salarii atât de mici (în mod bizar, existau niste naivi care nu considerau un astfel de post o ocazie de facut bani). Bonus, rusinea în fata partenerilor interni si externi. În toamna lui 2015 am clacat (fizic, psihic o facusem deja). De atunci, pentru mine ICR s-a transformat în istorie. Dar nostalgia ma face sa îi consult din când în când site-ul – atunci ma enervez când remarc ca exista burse neacordate pentru ca nu sunt destui candidati, când vad evenimente cu iz de Cântarea României, fara concept propriu, ca piesele amestecate nu dintr-unul, ci din mai multe jocuri de puzzle, un limbaj sforaitor pentru descrierea unor evenimente absolut normale, sau etichete precum „buget istoric“ (în fapt, ceva mai mic decât cel din 2012, înainte de taiere – cifrele sunt publice), proiecte multianuale, denumite pompos, cu câte un singur eveniment. Stiu ca exista solicitari de parteneriate la care nu se raspunde de luni la rând. Crezusem ca le-am vazut pe toate, dar noua organigama, din mandatul Lilianei Turoiu, din aprilie 2018, are un iz kafkian – birouri si servicii noi (înfiintate cu câte 2-3-5 oameni, fragil din punct de vedere legal), sefi de cabinet peste sefi de cabinet (desi personalul de conducere nu poate reprezenta mai mult de 12% din economia schemei de personal), corpuri de control si Mari Programe (sa întelegem ca programele se masoara la metru – atunci, exista si programe mici?), condica de prezenta adusa la venire si plecare în birouri, oameni mutati discretionar de la o directie la alta (pentru ca semnatura lor sau, mai bine zis, lipsa acesteia ar împiedica toata aceasta desfasurare), comisii de disciplina, notificari de încheiere a colaborarii date din scurt sau fise de post pe care putinii profesionisti ramasi refuza sa le semneze, per total, o schema în care programele propriu-zise ocupa doar o treime, adica exact opusul logicii de pâna în 2012, din mandatul Patapievici. Peste toate acestea troneaza Compartimentul Informatii Clasificate. Ce informatii clasificate pot exista la o traducere sau la o expozitie, la un concert sau la o proiectie de film? Sau, poate, daca ai legaturi cu straini, asta trebuie cumva raportat? Când am calcat ultima oara în cladirea din Aleea Alexandru, în decembrie trecut, am avut senzatia ca intru într-un cavou, atât de liniste era, în locul furnicarului cu care eram obisnuita. A ramas doar nostalgia unui proiect reusit si a faptului ca cei pe care ti-i stabilisesi ca standard te considerau acum cel mai bun actor de pe piata culturala. Mi-am amintit rândurile lui Ioan Stanomir, care mi se par cea mai buna încheiere: „M-am oprit, privind înapoi si încercând sa evoc umbrele anilor trecuti, sa îmi reamintesc de forfota iconoclasta a atâtora dintre prietenii pe care i-am cunoscut în jurul ICR (...) Cei care au fost nu se mai pot întoarce aici. (...) Din Aleea Alexandru 38 nu a mai ramas decât aceasta carcasa monumentala de pe o strada ca oricare alta - râsetele, imaginatia si jocurile fecunde ale copiilor mari ce traiau aici nu se mai vad si nu se mai aud. Aici nu mai locuieste nimeni...“. Citeste mai departe .. Sursa



Premierul Dancila - vizita in Israel la invitatia premierului israelian Benjamin Netanyahu
Premierul Viorica Dancila va efectua, miercuri si joi, o vizita oficiala in Statul Israel la invitat...

Basescu declara ca legile privind siguranta nationala vor fi bune daca serviciile secrete vor fi demilitarizate
Senatorul Traian Basescu, presedinte PMP, a declarat marti seara, la TVR 1, ca legile în domen...

Adrian Nastase: Dinu C. Giurescu - o mare personalitate academica, o voce inconfundabila in disputele tranzitiei romanesti
Academicianul Dinu C. Giurescu a fost o mare personalitate academica si totodata o voce inconfundabi...

Tariceanu: Dinu C. Giurescu, unul dintre intelectualii de marca ai Romaniei
Presedintele Senatului si al ALDE, Calin Popescu Tariceanu, afirma ca academicianul Dinu C. Giurescu...

Basescu declara ca legile privind siguranta nationala vor fi bune daca serviciile secrete vor fi demilitarizate
Senatorul Traian Basescu, presedinte PMP, a declarat marti seara ca legile in domeniul sigurantei na...


Basescu, despre protocoalele incheiate de SRI: Nu sunt rodul gandirii generalilor
Senatorul Traian Basescu, presedinte PMP, a declarat marti seara ca protocoalele incheiate de SRI cu...

Toader, despre revocarea lui Kovesi: "Am dat argumente juridice. Raspunsul lui Iohannis, politic"
Ministrul Justitiei îl ataca din nou pe presedinte. Tudorel Toader, a afirmat marti seara ca &...

Delegatie din Republica Ceha in Caras Severin
O delegatie din Republica Ceha, din partea Fondului de interventie agricola de stat din Ceske Budejo...

Primul ministru care refuza medierea lui Iohannis. Teodorovici: Chiar daca mai exista critici intre Guvern si BNR, nu cred ca e nevoie de astfel de discutii
Ministrul Finantelor, Eugen Teodorovici, a declarat marti ca Guvernul colaboreaza cu Banca Nationala...

,,Amputare a demnitatii umane". Avocatul Poporului este obligat sa analizeze imaginile cu fetita din Pitesti care a fost obligata sa stea in cap in fata lui Dancila
PNL a sesizat Avocatul Poporului in legatura cu spectacolul dat de copii la „Simfonia lalelelo...