Suc retras din magazinele Lidl dupa ce intr-o proba a fost depistata o toxina | Noaptea Cercetatorilor 2018 la Sibiu. Au inceput pregatirile | Circulatie ingreunata, din cauza cetii dense, pe mai multe drumuri importante | O romanca a devenit model la Paris, la varsta de 60 de ani | Vremea va fi calda si instabila in vestul tarii | Fara apa rece la Otelec | Societatea Colterm, salvata de la faliment | Liverpool a condus la cinci goluri, dar s-a impus doar la trei diferenta | Tricolorul Ploiesti, campioana pentru prima oara | Aplicatia Deva City Report vine in spirjinul cetatenilor | Noi reguli pentru cimitirele din Timisoara si uniforme distincte pentru angajati | Chiajna vine cu antrenor nou la Timisoara | FOTO / Prospetimea interpretilor de la "Topul Primaverii" a incantat publicul si juriul / Rezultatele concursului | Indonezia: Cel putin 10 morti in incendiul unui put de petrol ilegal | Camera: Ministrul Comunicatiilor - invitat la audieri in Comisia de IT; pe agenda - capitalizarea Postei Romane | ICCJ: Ultimul termen in dosarul DGASPC Teleorman in care este judecat Liviu Dragnea | Presedintele Klaus Iohannis se intalneste cu conducerea BNR | Ultimul mesaj publicat pe Facebook de soferul care a ucis 10 oameni la Toronto | Ce mancau in fiecare zi cei mai temuti criminali din istorie, inchisi in faimoasa inchisoare de pe insula Alcatraz | Un barbat a fost impiedicat sa se sinucida de mai multe camioane parcate sub un pod |
Ziare Romanesti de la A la Z

Cum erau anii '80?

Mi se pare de multa vreme ca felul în care ne raportam la regimul comunist este unul absolut paradoxal: pe de o parte, e invocat tot timpul, de toata lumea, unii considera ca „era mai bine atunci“, pe de alta parte, altii fac din cuvântul comunist o injurie, dar actiunile prin care sa rememoram ce s-a întâmplat atunci si sa descoperim chiar drame si tragedii ascunse sunt putine: Memorialul de la Sighet, tardiva înfiintare a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc, tardivul acces la arhivele fostei Securitati, prin CNSAS. La scoala, copiii nu învata mai nimic despre acest trecut recent, iar tinerii care azi au 20 de ani ramân increduli daca cineva le da niste detalii despre cum era viata parintilor lor în tinerete. Nu e mai putin adevarat ca nici Occidentul nu cunoaste mai bine drama atâtor popoare din Europa de Est, drama care a durat aproape jumatate de veac. Din diverse motive, occidentalii prefera sa întoarca privirea de la o realitate cutremuratoare, ori sa relativizeze, ori sa demonizeze cu totul ceea ce s-a petrecut, pentru câteva generatii, pe acelasi continent cu ei. Sunt înca putine romanele despre comunism si nu pentru ca le-ar face concurenta literatura jurnalelor si a memoriilor din închisoarea politica. La 30 de ani de la caderea comunismului, ar trebui ca acest traumatism colectiv sa fie mult mai prezent în literatura. Dar mai e de asteptat. Andrei Mihailescu s-a nascut în 1965 si a emigrat în Elvetia în 1981. Este informatician si în 2015 a publicat romanul Guter Mann im Mittelfeld, în limba germana, roman tradus în româneste în 2017 de catre Victor Scoradet, pentru Editura Curtea Veche, sub titlul Om bun la centru. Actiunea romanului e cuprinsa între 1979 si 1982, în România lui Ceausescu, dar nu în ordine cronologica, ci printr-un joc de planuri temporale prin care întelegem mai bine cum s-a ajuns la o situatie de criza. Eroul, Stefan Irimescu, 38 de ani, celibatar, jurnalist la ziarul Vocea socialismului, este un idealist care reuseste sa-si faca meseria fara sa scrie omagii „conducatorului iubit“, aplecându-se asupra problemelor oamenilor simpli, eludând, desigur, adevarul, dar nemaculându-si numele. Acest Josef K. al României anilor ’80 se trezeste în malaxorul sistemului si evolutia lui este filmata, am zice, cu acceleratorul. E usor de imaginat transformarea romanului în film pentru ca materia epica e mai ales transpusa vizual si contine secvente foarte concise, reduse la un minimum de elemente. ANDREI MIHAILESCU - Om bun la centru (Traducere de Victor Scoradet; Editura Curtea Veche, 2018, 384 pp.) Ceea ce i se întâmpla în mod concret lui Stefan Irimescu este o acumulare de situatii care explodeaza atunci când intervine vointa de razbunare personala a unui activist de partid. Observând ca scrisorile de la cititori care cuprindeau plângeri si critici sunt deschise si apoi retinute, în redactia ziarului, de un angajat care era de fapt securist, Irimescu pune la cale o sustragere a acestora înainte de interceptarea lor de catre securist, Dobre. Ducându-se în cartierul Ferentari, ca sa se documenteze pentru un articol, Irimescu sta de vorba cu un fost preot, fost detinut politic, care îi povesteste tragedii pe care jurnalistul nu le poate reproduce în articolul sau. El scrie ca o femeie cu care a vorbit era îmbracata gros în apartamentul ei de bloc, iar cenzura interpreteaza acest lucru ca pe o „sopârla“ (cuvânt uitat azi!) prin care autorul vrea sa denunte frigul din blocurile socialismului. Dar marea eroare este când devine iubitul Ralucai Stancu, sotia lui Ilie Stancu, secretar de partid în judetul Ilfov. Se întâlnesc doua lumi: cea a aparatcikului care are bona si nu stie ce înseamna sa stai la coada pentru mâncare si cea a omului simplu, provenit dintr-o familie de victime ale debutului regimului comunist. Iubirea însa dintre cei doi e mai puternica decât aceste diferente si asta si pentru ca Raluca însasi e o exilata în clasa nomenklaturista. Irimescu va fi arestat, batut si eliberat de catre Securitate, apoi arestat din nou, va face chiar doi ani de închisoare (din sapte), cu eliberare conditionata, pe baza unei acuzatii cu totul abuzive, de uneltire împotriva ordinii statale. În fapt, Ilie Stancu, aflând ca este înselat de sotie, va accepta ca Mitica Lungu, securistul cu care e prieten, sa îl „execute“ pe Irimescu, pentru ca el, în urma divortului, sa nu aiba probleme în a promova în partid. În zilele noastre, pentru cine nu a trait acei ani, faptul ca partidul unic se amesteca în viata privata a oamenilor, îi pedepsea într-un fel sau altul pe cei care divortau poate parea halucinant. Romanul lui Andrei Mihailescu face o radiografie în alb-negru necrutatoare a regimului în ultima lui decada, când mizeria cotidiana era la apogeu, cum era de altfel si cultul personalitatii lui Ceausescu sau domnia neconditionata a Securitatii. Divortata, Raluca trebuie sa cedeze a scrie un articol de preamarire a Elenei Ceausescu pentru a nu-si periclita locul de munca si linistea precara în care îsi creste singura copilul. Pentru cine a citit cartile autobiografice ale lui Paul Goma, scenele de bataie, de umilire sau cele de discutii amenintatoare, cu atitudini pasiv–agresive ale securistilor, îsi gasesc corespondentul în ceea ce traieste Stefan Irimescu. Ideologia comunista e invocata în aceste confruntari verbale, fie ca e vorba de eroul principal, fie de Ilie Stancu, ca si întretinerea ideii „dusmanului de clasa“ (care era de altfel caduca în anii ’80), pentru a justifica toate abuzurile împotriva minimei libertati individuale. La fel, mizeria vietii cotidiene este descrisa prin frigul din case, în anotimpul rece, absenta apei calde, felul în care Irimescu are sansa de a nu sta la coada la alimente de baza pentru ca, împartind bilete bune la spectacole, primeste de la o vânzatoare aceste produse ca pe o marfa de contrabanda. Dar si mai socant pentru cine nu a cunoscut acele vremuri (nu atât de îndepartate) este atmosfera de închisoare în care traiesc oamenii, felul în care partidul unic si Securitatea le cunosc toate gesturile, îi umilesc si-i ameninta atunci când acestia dau cel mai nevinovat semn de fiinta cât de cât libera. Stefan Irimescu e un antierou, nu face nimic extraordinar, e departe de a fi un dizident, este doar un om care are câteva reflexe de normalitate, iar acest lucru îl duce la conflictul frontal cu regimul totalitar. În cele din urma, iesit din închisoare, el nu-si poate pastra relatia cu Raluca, pentru ca îsi gaseste un loc de munca departe de Bucuresti, într-un orasel de munte, unde vrea sa-i culturalizeze pe oamenii de acolo, fara sa faca însa propaganda. Departe deci de gesturile curajoase, el vrea sa–si pastreze demnitatea si sa îsi faca o viata suportabila, chiar în conditiile de dictatura. Raluca e însa responsabila pentru viata copiilor ei, pe al doilea îl are chiar cu Irimescu, si ea stie ca trebuie sa îsi plateasca viata „linistita“ prin compromisuri fata de sistem. Ramâne socanta si figura lui Ilie Stancu, baiat de la tara, al carui tata participase direct la crimele anilor ’50, el continuând cu succes cariera parintelui sau. Felul în care îsi percepe sotia, pe Raluca, arhitecta, ca „intelectuala“, categorie dubioasa pentru partid, socotita inferioara proletariatului si taranimii, faptul ca îi cere sa renunte la meseria ei „burgheza“ si sa stea acasa, felul în care nu zice nimic atunci când, la o petrecere, Gavrila Ceausescu (fiul dictatorului, în fapt, Nicu Ceausescu...), îi face avansuri Ralucai si, în fine, felul în care e un slugarnic perfect pe lânga securistul Lungu, gata sa faca orice numai sa nu cada în dizgratia partidului, toate acestea ne aduc în fata tipul „omului nou“. Nu stim daca la Casa de Cultura din Nehoiu, în munti, Irimescu nu va continua sa aiba probleme, pentru ca cine intra în vizorul Securitatii nu mai iese niciodata. Romanul se opreste aici. Odiseea lui Stefan Irimescu poate continua oricum. Chiar si când seful lui de la Vocea socialismului, Borza, ziarist în vârsta, respectat în breasla, dorise sa îl ajute, pentru ca îl aprecia si pentru ca nu facea parte dintre colaborationisti, acesta îi impune un act care l-ar duce la pierderea stimei de sine: sa-si faca autocritica într-o sedinta de partid. Refractar la idee pentru ca se stie nevinovat, Irimescu îl aude pe Borza argumentând cu ceva ce a fost esential în perpetuarea regimului comunist, pe lânga teroare. E vorba despre complicitatea cu sistemul: „Omule, e teatru curat, nu pricepi? Ai calcat într-un cacat, acum îti spui poezioara si pleci acasa. Nu trebuie sa aiba un sens mai înalt, trebuie numai sa-ti salveze pielea“. Între bataile care au loc într-o fabrica parasita, administrate de niste securisti care lovesc salbatic resimtind placere, si discutii lungi în care adevarul este batjocorit si pericolele cele mai teribile îsi arata coltii dincolo de o politete amenintatoare, eroul nu poate fi decât „omul de la centrul“ terenului, cum spune chiar el, care nu face nimic deosebit, dar care reuseste sa nu fie „reeducat“. Este remarcabil faptul ca, desi avea 16 ani când a plecat din România, Andrei Mihailescu recreeaza în romanul Om bun la centru anii ’80 cu o precizie aproape medicala, taind cu bisturiul, dureros, dar exact, în realitatea de atunci. Citeste mai departe .. Sursa



Premierul Dancila - vizita in Israel la invitatia premierului israelian Benjamin Netanyahu
Premierul Viorica Dancila va efectua, miercuri si joi, o vizita oficiala in Statul Israel la invitat...

Basescu declara ca legile privind siguranta nationala vor fi bune daca serviciile secrete vor fi demilitarizate
Senatorul Traian Basescu, presedinte PMP, a declarat marti seara, la TVR 1, ca legile în domen...

Adrian Nastase: Dinu C. Giurescu - o mare personalitate academica, o voce inconfundabila in disputele tranzitiei romanesti
Academicianul Dinu C. Giurescu a fost o mare personalitate academica si totodata o voce inconfundabi...

Tariceanu: Dinu C. Giurescu, unul dintre intelectualii de marca ai Romaniei
Presedintele Senatului si al ALDE, Calin Popescu Tariceanu, afirma ca academicianul Dinu C. Giurescu...

Basescu declara ca legile privind siguranta nationala vor fi bune daca serviciile secrete vor fi demilitarizate
Senatorul Traian Basescu, presedinte PMP, a declarat marti seara ca legile in domeniul sigurantei na...


Basescu, despre protocoalele incheiate de SRI: Nu sunt rodul gandirii generalilor
Senatorul Traian Basescu, presedinte PMP, a declarat marti seara ca protocoalele incheiate de SRI cu...

Toader, despre revocarea lui Kovesi: "Am dat argumente juridice. Raspunsul lui Iohannis, politic"
Ministrul Justitiei îl ataca din nou pe presedinte. Tudorel Toader, a afirmat marti seara ca &...

Delegatie din Republica Ceha in Caras Severin
O delegatie din Republica Ceha, din partea Fondului de interventie agricola de stat din Ceske Budejo...

Primul ministru care refuza medierea lui Iohannis. Teodorovici: Chiar daca mai exista critici intre Guvern si BNR, nu cred ca e nevoie de astfel de discutii
Ministrul Finantelor, Eugen Teodorovici, a declarat marti ca Guvernul colaboreaza cu Banca Nationala...

,,Amputare a demnitatii umane". Avocatul Poporului este obligat sa analizeze imaginile cu fetita din Pitesti care a fost obligata sa stea in cap in fata lui Dancila
PNL a sesizat Avocatul Poporului in legatura cu spectacolul dat de copii la „Simfonia lalelelo...